miercuri, 16 august 2017

Alba- ca- Zapada si cei 12 apostoli

Stai asa! cum!? Cred c-ai incurcat borcanele...
Nu chiar. Sa va povestesc cum a fost.
Pe la inceputuri nu-mi placea prea mult sa pictez icoane. Eram cu zanele, printesele si Elfwoodu', asa ca icoanele mi se pareau cam plictisitoare. Dar ma tot batea maica-mea la cap sa fac si eu cate una pentru targuri, asa ca uneori ma lasam convinsa. Din cand in cand, tranteam cate o icoana! Si zic c-o "tranteam", pentru ca ieseau care mai de care mai ciudate si eclectice. Asa s-a intamplat, ca intr-o buna zi, prin 2008, am terminat o icoana cu Adormirea Maicii Domnului. Cand a vazut-o maica-mea, s-a uitat bine la ea si mi-a zis "Tu te-ai uitat prea mult la Alba- ca- Zapada, fato". "Pai de ce", am intrebat-o eu. "Pai nu vezi ca zici ca e Alba- ca- Zapada cu cei 7 pitici?". Toti apostolii, inclusiv Hristos, erau rumeni in obraji si, intr-adevar, aveau un aer de "cei 7 pitici". M-am cam suparat atunci si mi-a fost rusine cu icoana mea, dar poate ca ala a fost si unul dintre momentele care m-a impins sa aprofundez lumea icongrafiei ortodoxe. Pana la urma, icoana s-a vandut, dar chiar si-acum ma amuz uitandu-ma la poza ei... ce copil eram!
Si ma gandesc acum, oare basmele nu sunt cumva inspirate din povestile biblice? Maica Domnului, fecioara neprihanita, adoarme in somnul mortii si este salvata si dusa in lumea vietii vesnice de Mirele Bisericii, Iisus Hristos. Virtutea, iubirea si mantuirea sunt teme comune Bibliei si basmelor. Poate ca, fara sa stiu, am dedus de pe atunci punctul lor comun. Au trecut ceva ani de atunci, si acum imi place mult sa pictez icoane. Am inceput sa le fac mai aproape de canoane si sa fiu mai instruita. Totusi, parca uneri regret sinceritatea mea de atunci, cand culorile erau indraznete si modelele puzderie. Orice-as face, n-as mai putea nicidata sa pictez o icoana ca atunci...
O alta faza amuzanta a fost cand m-am dus la targ cu un tablou cu Povestea Porcului, iar mai multa lume a crezut ca e vorba despre o icoana cu Fecioara si Pruncul :)), dar asta e deja alta poveste!



marți, 8 august 2017

Viy

Cine ma cunoaste, stie ca sunt disperata dupa chestii de groaza. Vine maica-mea intr-o zi acasa si zice, "ba, ia si citeste o nuvela de Gogol, ca o sa ti se ridice paru-n cap de frica!". "Hai, ma, ma lasi!? Gogol s-a indeletnicit cu de-astea? Biiine, hai sa-i dau o sansa...". Era intr-o carticica difuzata de Cotidianul, de la Editura Univers, un fel de culegere de scrieri ale mai multor autori cu titlul "Ispita si cele 10 porunci. Tentatiile clasice in lupta cu decalogul".
Nuvela lui Gogol era incadrata la prima porunca, "...sa nu ai alti dumnezei afara de Mine". Ce sa va zic, am citit nuvela si am ramas dilita in freza. Cam atat de mult mi-a placut! E  capodopera a genului horror....e mai buna decat majoritatea filmelor de gen. Si ganditi-va ca filmele ar trebui sa fie mai infricosatoare, ca lucreaza pe mai multe planuri. Dar scriitura lui Gogol e impecabila si iti pune rotitele imaginatiei in miscare, vezi aievea ce povesteste el acolo, si ce descrie....si vezi un tablou de groaza desavarsit.
Dupa ce am citit cartea, am bagat o cautare pe net pentru mai multe informatii si, SURPRIZA, exista si ecranizare ruseasca, din anul 1967! Am downloadat filmul, m-am pregatit sufleteste, si l-am vazut. Mi-a placut, dar nu la fel de mult precum cartea... Totusi, a avut niste imagini foarte reusite, recuzita impecabila, efecte misto- clar a iesit mai bine decat daca l-ar fi facut americanii. Una peste alta, sunt tari rusii! Si la scris, si la cinematografie si la tot! Traiasca Gogol si neamu' lui!