Logos
"Nu sunt poet, mi-e sete de lumină"
Daniel Turcea
Logos, izvorul
(fragment)
VI
o, blândeţe
cum vii lin, ca o lacrimă, luminând
tu nu mai osândeşti, tu învii
şi cine n-ar vrea să se întoarcă nevinovat
dintre faptele sale ?
ca dintr-o pajişte de crini ?
o, bunătate
şi ce alt drum spre desăvârşire
acolo unde cerul se sfârşeşte ?
atât de nou, atât de tainic
în durere s-a cufundat ca-ntr-un râu
şi era, vibrând
până-n adâncuri, fiindcă nici o vină nu-i acoperea
faţa şi simţurile
şi ce jertfă e asemenea iertării ?
iubire
şi care altul ar putea fi izvorul vieţii
pururi înviorând?
o, ziua aceea, orbitoare!
*
Comentarii
Trimiteți un comentariu