Casa de la țară/ The countryside house

 Casa unde am copilărit este locul la care mă întorc mereu, în vis. Casa de lângă vechiul cimitir, unde luna revarsă o lumină atât de frumoasă asupra crucilor de piatră. Unde se aude cucuveaua și unde odihnesc toți cei adormiți ai noștri. Casa asta de poveste mi-a adăpostit familia, cu tot cu bucuriile și tristețile ei. S-a umplut de râsete și bucurie când s-au născut copii. Apoi și-a deschis ușa de la șosea pentru cei care au venit să-i privegheze morții. Am fost mulți cei care am trăit în ea, dar acum a rămas aproape goală. Doar mamaia cea bătrână mai trăiește și doarme în căsuța de lângă cimitir, cu singurătatea și fantomele ei iubite.

/

The house where I spent my childhood is a place where I always go back, in my dreams. The house near the old cemetery, where the moon shines beautifully over the stone crosses. Where the owl sings her songs and where all our departed repose. This magical house sheltered my family, their happiness and grief. It's impregnated with laughter and joy from happy times when children were born. But also it opened its doors for the ones who came to mourn the dead. It sheltered many of us, but now it's almost empty. Only old grandma lives and sleeps there anymore, with her solitude and beloved ghosts.

*