vineri, 24 februarie 2017

Dragobetele/ Lover's day



"Frunza verde, salcioara,
Ah! Lelita Marioara,
Ochii tai ma baga-n boala,
Sprincenele ma omoara.
Ochii si sprincenele
Fac toate pacatele
Si leaga dragostile.
De n-ar fi ochi si sprincene
N-ar mai fi pacate grele,
Nici dragoste tinerele."

/
 Dragobete is considered to be the equivalent of Saint Valentine`s Day (Valentine`s Day). This day also bears the name of Cap de primavară (Beginning of Spring), Santion de primavara (Saint John of the Spring), Ioan Dragobete (John the Dragobete) or Logodnicul Pasarilor (Fiancé of Birds). 

Green leaf, silver berry,
Ah! Dear girl Mary,
Your eyes torment me,
Your eyebrows bewitched me.
Eyes and eyebrows
Are the beginning of temptation
And the magic of love.
If there wasn't for your eyes,
There wouldn't be sin,
Nor young love.


miercuri, 15 februarie 2017

In taverna din port / The tavern in the harbour





Here I stand in the dark tavern
Devouring a cigar
My life is a tragedy
This was my destiny
That no one would understand me
No one would love me.

I'm crying because I still love
My soul is full of love 
I'm crying because i still dream of pureness
But I'm waiting in vain for a sign of affection
I just want to forget I'm nothing but flesh for sale
I'm crying because I can't forget the clear nights
When I knew you lived only for me
My tears are pouring out
And if someone says I loved once
They are liars, it's a lie, it's a dream.

Years are passing by
And my life is empty
It's something crazy to dream
Makeup aged my face
Vice destroyed my body
I'm just flesh for the market
Poor mad wreck.

I'm crying because I still love
My soul is full of love 
I'm crying because i still dream of pureness
But I'm waiting in vain for a sign of affection
I just want to forget I'm nothing but flesh for sale
I'm crying because I can't forget the clear nights
When I knew you lived only for me
My tears are pouring out
And if someone says I loved once
They are liars, it's a lie, it's a dream.


marți, 14 februarie 2017

Calugarul din vechiul schit/ The monk from the old convent





The monk from the old convent
Sheltered me for a day
And spoke to me about the world
And love.

The next day I asked him
What mad longing led him
To live his life within the monastery
He answered me- "Two blue eyes"

The monk from the old convent
Went mad with that longing
And his good friends
Took him to the madhouse

I found him again and asked
"Why are you here with the mad"
I knew you within the monastery
He answered- "Two blue eyes"

The monk from the old convent
Died with the same longing
And at his grave, with the monks
Cried bitterly his Two blue eyes.

marți, 7 februarie 2017

Politica/ Politics

La 14 ani terminam clasa a 8-a si trebuia sa intru la liceu. Din ce auzeam in jurul meu, mi-am facut si eu o parere despre politica, si parerea aia mi-am desenat-o. Nu numai ca raman la acelasi punct de vedere, dar acum e mai mult o convingere!
/
I was 14 and about to finish middle school. Hearing stuff from people about politics, I'd come to a point of view and, of course, drawn it. I still stick with that point of view, and even more, now I am convinced!


vineri, 3 februarie 2017

Bătrâna/ The elder one

Mamaia batrana, sau mai pe scurt Batrana, a fost strabunica mea din partea tatalui. Pe la 2 ani, parintii m-au dat in grija bunicilor, care pe vremea aia erau in vigoare si mergeau la munca la colectiv. Asa ca eu ramaneam mult timp in grija Batranei, mama bunicului meu. Dupa cum era datina la tara, parintii i-au oferit baiatului (adica lui tatai-miu) un loc de casa in curtea lor, astfel incat copilaria mea a fost plina de bunici, mai batrani sau mai tineri. Mai exact, doua randuri, strabunicii si bunicii la un loc. Dupa cum ziceam, ramasesem in grija Batranei, care sa fi avut la vremea aia vreo 80 si ceva de ani. De frica sa nu ies in drum, sa ma calce vreo caruta/ masina (mai fusese un caz in familie cu una dintre nepoatele ei), Mamaia Batrana ma lega cu un cordon de carpa de canapeluta de la poarta. Cand am crescut mai maricica, am inceput s-o intreb despre trecut. Imi povestea despre boieri si boieroaice, despre razboaie (ca le prinsese pe amandoua), despre parintii ei si socri, asta in timp ce imi tinea capul in poala si ma mangaia. Imi zicea si niste povesti foarte frumoase, si le aducea in asa fel din condei incat toata copilaria am avut impresia ca erau niste povesti foarte personal legate de familia noastra si ca se intamplasera chiar in sat. Intotdeauna, Magaoaia care o urmarea pe biata fata era alungata inapoi in padure de cainele nostru Ursu, iar la ospetele imparatesti cu care se terminau basmele fusesera invitati si boierii nostri din sat. Casa strabunicilor avea doar doua camere si un tavan foarte jos. In camera buna erau 2 paturi, unul pentru Mamaia Batrana si unul pentru Tataia Batranu. Era o oglinda agatata de un colt al camerei, o candela, o soba, un dulapior cu perdeluta si  o masa. Iarna preferam sa stau in casa la Batrana, decat in casa noua a bunicilor, pentru ca acolo era cel mai cald, fiind locul atat de mic. Tin minte ca sub patul Batranului era o cutie de carton unde mamaia punea ouale de gasca. Erau maaaari si mi se pareau foarte interesante, mai cu seama ca erau atat de putine lucruri in camera aia. Eram mereu in cautare de lucruri interesante, si cred ca multora le dadeam eu o importanta si o pretiozitate exagerate. In dulapiorul cu perdeluta, Batrana isi ascundea bomboanele, pe care le pretuia foarte mult. Era tare pofticioasa si ii placeau dulciurile. Dar nu era zgarcita, imi dadea din bombanele ei si eu gaseam ca sunt foarte bune, desi aveam in casa noua alte dulciuri mai bune, aduse de parinti. Imi placea de Batrana, dar de Batranul mi-era cam frica, ca era cam iute de manie. Mai tarziu am aflat de la ea ca o batea si ca fusese mare betiv, desi inca il regreta (a murit cu vreo 9-10 ani inaintea ei) si spunea ca ii e urat singura in casa. Cand a considerat ea ca sunt destul de mare sa aflu taine mai interesante, mi-a povestit ca Batranul a luat-o de fecioara, dar cu cantec. "Cum adica, Batrana?". Adica Batranul nu prea a mai vrut s-o ia de nevasta dupa ce a luat-o ca pe-o floare, dar l-a amenintat tatal lui ca-l bate cu furcoiul (parca l-a si batut), asa ca s-au insurat. Batrana avea o parere foarte ceremonioasa despre moarte, asa ca de fiecare data cand simtea ca i se apropie sfarsitul (si era destul de des), o chema pe nora-sa (mamaia) sa-i tina lumanarea si, la vestea ca "moare Batrana!", imprastiata de mine pe toata ulita, se adunau mai multe vecine si ii tineau companie in ultimele ceasuri. De cele mai multe ori era ca-n povestea cu baiatul care striga "lupul", pana intr-un final, cand Batrana avea 92 de ani si chiar a murit. La inmormantare am venit de la Bucuresti cu un aparat foto, hotarata sa-i fac poze batranei in sicriu. Babele au fost oripilate de initiativa mea, ca asa ceva nu se facea la noi in sat. Din pacate, am oripilat babele degeaba, ca mi se pare ca am avut in aparat un film deja plin, sau stricat, in orice caz, n-am avut parte de pozele alea. Mai am doar cateva poze cu ea... Mi-as fi dorit sa fi existat si pe atunci tehnica de acum, sa am sute de mega de Batrana, format jpg si mpg, dar n-a fost sa fie. Poate nici viata n-ar fi fost aceeasi... Mi-au ramas amintirile, un portret pe care i l-am facut in 2002 si cateva poze. Tin minte ca dupa ce i-am facut portretul si i l-am aratat, s-a uitat la el mirata si a zis "Aoleu, mamaie, da' asa batrana si urata sunt?". "Nu, Batrana, nu esti urata, dar te-am facut cum am vazut si eu". Nu mi-a dat prin cap atunci sa-i raspund ca i-am exagerat putin ridurile si ca arta nu e ca o poza, e mai mult un sentiment. Dar mi-a luat ceva timp sa realizez chiar si eu asta. Am exagerat ridurile Batranei, dar asta pentru ca eram copil si o vedeam ca pe un monument al anilor, si trista si buna cum era. Am regasit ca e chiar naiv, in adevaratul sens al cuvantului, portretul pe care i l-am facut. Parca ma uit la el si-mi vin in minte cuvintele ei "Nu mi-e frica, mamaie, de moarte, dar parca e-asa de bine aici pe prispa la casuta mea, cu pomisorii verzi si pasarelele care canta, si cerul albastru." Asa trebuie sa fie si in Rai...

/

The elder one was my grand- grandmother, from my dad's side of the family. I have many beautiful memories of her and of my childhood with her. She was a simple peasant woman, a christian and a kind human being. I would love to have more of her, pictures and videos, but the times were not so technically evolved ( at least in my childhood's Romania). Anyways, here are some memories of her...

Batrana cu taica-miu/ Grand-grandmother with my father

Batrana si Batranul in curte/ My grand-grandpartents in the yard

Portret Batrana/ Portrait of my old granny

In obor, adica curtea animalelor/ In the animals yard